IMPUNEREA INTERDICTIEI ASUPRA DENUMIRILOR DE DAC SI DE DACIA in anul 362

IMPUNEREA INTERDICŢIEI ASUPRA DENUMIRILOR DE DAC ŞI DE DACIA
in anul 362

Ca urmare, structura ecleziastică de la Roma, refuzată de daci, înţelege să-i pedepsească pe aceştia interzicând cu stricteţe până şi pronunţarea numelui de dac şi de Dacia, începând din vremea împăratului Iulian Apostatul (361 – 363). Chiar şi Traian este pus la index de biserică, ca persecutor al creştinilor.

IULIAN APOSTATUL NU-I AGREEAZĂ PE DACI

Iulian Apostatul a fost primul care a înlocuit denumirea etnică de geţi cu cea falsificată de goţi, pe baza prezenţei vremelnice, de moment, dar reale, a goţilor în zonă. Împăratul Iulian Apostatul, deşi de acord cu interdicţia de utilizare a denumirilor de dac şi de Dacia, şi-a câştigat titulatura datorită stării de conflict cu biserica, deoarece încercând să renunţe la creştinism, ia o serie de măsuri anticreştine (a redeschis templele păgâne şi a dat un edict de toleranţă pentru păgâni, donatişti şi evrei) fapt care i-a adus cognomenul de “Apostata”. Măsurile au fost revocate la moartea sa (363).

ISTORICII ANTICI INTERZIŞI PENTRU PASAJELE ÎN CARE SE REFERĂ LA DACI ŞI LA DACIA

Interdicţia de utilizare a denumirilor de dac şi de Dacia a presupus şi a condus şi la scoaterea din circulaţie a scrierilor anterioare, cu referire la daci, situaţie care a făcut să dispară din operele din antichitate a peste 200 de referiri a numeroşi autori greci şi romani, dintre care cei mai importanţi au fost:
Ablaviu,
Claudius,
Aelianus,
Lucius Ampelinus,
Apianus, Caniniu,
Arian,
Aristotel,
Cassiodorus,
Dio Cassius Coceianus,
Cezar,
Dio Crisostomos,
Cicero,

Clemens din Alexandria,
Criton,
Demostene,
Dexipp,
Dio din Prusia,
Dionisiu din Alexandria,
Diodor din Sicilia,
Eusebius din Cesareea,
Iosephus Flavius,
Frontinus,
Galen,
Hellanicos,
Herodot,
Hesychios din Alexandria,
Hieronimus,
Horaţiu,
Iordanes,
Iulian Apostatul,
Lactantius,
Titus Livius,
Lucan,
Lucian din Samosata,
Ammianus Marcellinus,
Meandru,
Trogus Pompeius,
Pomponius Mela,
Ovidiu,
Platon,
Pliniu cel Bătrân,
Plutarh,
Prophyrios,
Prosper,
Ptolemeu,
Rufinus,
Sofocle,
Solimus,
Strabon,
Suetoniu,
Tacitus,
Traian,
Tucidide,
Valerius Maximus,
Vergilius,
Xenophon.

RUPTURA DACILOR CU ROMA, MOTIVATĂ RELIGIOS

Perioada de dominaţie romană în Dacia de la nord de Dunăre şi ultimele persecuţii religioase de după anul 303, la care au fost supuşi locuitorii din Dobrogea, din Scytia Minor, i-a îndepărtat pe daci de Roma şi i-a făcut să se apropie mai mult de noile structuri religioase de la Constantinopol.

OSTILITATE ÎN PLAN RELIGIOS

În plan religios, una din acuzele grave pe care Roma creştină ecleziastică le aduce celor de la Constantinopol este că aceştia, pe baza curentului “origenist”, ar fi adoptat câte ceva din elementele de dogmă proprii religiei geto-dacilor. Ca exemplu Silviu N. Dragomir îl citează pe teologul alexandrin Origene, apologet creştin (185 – 254 e.n.) care, apărându-şi opţiunile “împotriva lui Celsus”, consemnează: “Apoi, fiindcă noi creştinii cinstim pe cel prins şi mort, el crede că noi am făcut la fel ca geţii, care îl cinstesc pe Zamolxe”. Rezultă că ostilitatea faţă de tot ce era de sorginte dacică, chiar şi cu privire la practica religioasă, dăinuia mai de mult, de dinainte de oficializarea religiei creştine din 325.

PARALELE DACO-CREŞTINE

Cu privire la paralela între religia zalmoxiană şi religia creştină Mircea Eliade remarcă concludent că:

“Nemurirea getică devine nemurire creştină…”.

Ca Simion Mehedinţi să precizeze că strămoşii noştri autohtoni geto-daci au fost “pe jumătate creştini înainte de a se fi ivit Hristos pe pământ”.

ROMA ECLEZIASTICĂ CA PUTERE POLITICĂ

Nemaiavând acces la forţa armată, care acum era dirijată din noua capitală a imperiului, structura ecleziastică de la Roma, de după anul 325, îşi consolidează mai mult poziţia politică, înţelegând să stăpânească prin religie, ceea ce până atunci rezolvaseră cu forţa armelor. S-a încercat o apropiere şi cu dacii de pe ambele maluri ale Dunării, dar dacii care adoptaseră creştinismul direct de la sursă, datorită şi poziţiei geografice mai apropiate de Constantinopol, au refuzat să colaboreze cu trimişii Romei, în care au recunoscut atât pe reprezentanţii militarilor pe care-i alungaseră cu cca o jumătate de veac în urmă, cât şi pe continuatorii clericilor, care dirijaseră măsurile de represiune a fraţilor lor din dreapta Dunării, din Scytia Minor. Refuzul dacilor de a colabora cu Roma însemna şi refuzul cooperării economice, căci aici în Dacia era principalul izvor de resurse alimentare şi de subzistenţă. Astfel Roma este împinsă spre măsuri extreme.

Iată că şi romanii considerau SFÂNT pământul DACIEI NOASTRE STRĂBUNE.
Poetul roman Marţial a dedicat prietenului său Marcellinus ce însoţea armatele lui Domiţian în anul 86 plecate spre Istru să poarte război împotriva geţilor această scrisoare(după cum ştim armatele romane AU FOST ZDROBITE de Marele Nostru Rege ce a primit atunci supranumele de “DECEBALUS”):

,,Marcelline, ostaşule, tu pleci acum, ca să iei pe umerii tăi cerul de nord al hyperboreilor şi astrele polului getic care de abia se mişcă.

Iată şi stâncile lui Prometeu.
Iată şi muntele acela faimos în legende.

În curând tu vei vedea toate acestea din apropiere cu ochii tăi proprii.
Când tu vei contempla aceste stânci în care răsună durerile imense ale bătrânului, vei zice:
Da, el a fost încă mai tare decât aceste pietre tari,
şi la aceste cuvinte tu vei putea să mai adaugi că:
acela care a fost în stare să sufere astfel de chinuri a putut într-adevăr să făurească şi neamul omenesc.”

Câţi dintre noi au auzit vreodată ceva despre această MĂRTURIE cutremurătoare a poetului Marţial?
Este una din cele mai vechi şi mai minunate descrieri a Patriei Noastre-DACIA HIPERBOREEANĂ!
Oare DE CE nu ni s-a spus niciodată nimic?
De ce nu ni s-a spus că asemeni buneilor noştri DACI şi GRECII şi ROMANII antici ştiau Carpaţii drept munţii unde PROMETEU A FOST PIRONIT şi ÎNCĂTUŞAT de către zei?
Pe atunci străiniii veneau ca la Ierusalim ,în pelerinaj şi rugăciune ,la PANAGHIA(Stânca SFÂNTĂ)din Ceahlău, la Sfinxul din Bucegi.
Nici azi nu ni se spune de ce avem atâtea vârfuri numite “OMU”.
Cine e acel “OM” ,acel străbun a cărui amintire a fost astfel înveşnicită?
Din vechime până în Evul Mediu cronicarii ne numeau ţara DACIA PEONILOR.
De ce?
Grecii numeau “PEON” sau “PION” adică STÂLP,COLOANĂ muntelui Ceahlău.
Şi GHEORGHE ASACHI numea CEAHLĂUL în poeziile sale Muntele PION.
Aici,de stânca numită ŞI ASTĂZI “SFÂNTA”(Panaghia),ce chiar arată ca o uriaşă coloană se pare că a fost înlănţuit TITANUL PROMETEU.
Şi cine a urcat în Ceahlău,până la Panaghia şi Toaca a auzit legendele cu URIAŞII(titanii)ce s-au luptat cu zeii sus în vârf.
Acum înţelegem şi de ce Traian a fost singurul împărat roman care a ales SIMBOLUL COLOANEI pentru a ilustra războaiele cu buneii noştri daci.
Războaiele cu DACIA PEONILOR.
Şi Constantin Brâncuşi,marele sculptor a ales acest simbol AL COLOANEI INFINITE care urcă pănă la cer pentru a evoca jertfele buneilor noştri din Primul Război Mondial care ne-a adus REÎNTREGIREA neamului nostru românesc..
Simbolurile au fost dintotdeauna limba în care şi-au vorbit INIŢIAŢII.
Azi cheia descifrării lor poate fi în mâna noastră.
Avem curaj să o folosim?

- Mioriţă, mioară,
Oiţă din poieniţă,
Cu flori roşii la guriţă,
TU MI-EŞTI SURIOARĂ,
Spre cer priveşti
Şi nimic nu doreşti
– Of, ciobănel mic
Mic şi mai harnic,
Doi ciobani din răsărit
Mi s-au sfătuit
Că, la apus de Soare,
Să mi te omoare. ”
“Pe Argeş în jos,
Pe un mal frumos,
Un fluier s-auzea,
Cu jale cânta,
Şi cine-l auzea?
Zâna Ileana.
Ileana Sânziana,
SORA SOARELUI
Floarea Plaiului,
Din neguri ieşind
Şi aşa vorbind:
– MIOARA MEA, BACE,
Dă –ţi oile-ncoace,
Să nu se rătăcească,
Să nu se risipească,
Că stăpânul are jale,
O să ni-l omoare,
La apus de soare.”

Cum de nimeni până acum NU A VRUT să observe cât de asemănătoare este ASUMAREA SACRIFICIULUI de către Păstorul ZALMOXIS cu asumarea sacrificiului de către Păstorul Iisus?
Dacă la baza credinţei creştine stă TOCMAI SACRIFICIUL ASUMAT al lui Iisus cum de nimeni nu a vrut să înţeleagă că în “Mioriţa” este vorba de SACRIFICIUL ASUMAT al Păstorului Zalmoxis?
Ca să nu mai spun de cele 3 FLUIERE,simbol al celor 3 SULIŢE ale sacrificiului şi al transmiterii mesajului către zei.
Cine a citit ştie ce spun cronicile vechilor greci:
Herodot, în “Istorii”, explică acest sacrificiu:

“La fiecare al cincilea an ei aruncă sorţii şi totdeauna îl trimit cu solie la Zamolxis pe acela din ei pe care cade sorţul, încredinţându-i de fiecare dată toate trebuinţele lor. Trimiterea solului se face în acest chip: unii din ei, stând în şir, ŢIN TREI SULIŢI cu vârfurile în sus, pe când alţii îl apucă de mâini şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagană de mai multe ori şi după aceea îi fac vânt aruncându-l deasupra vârfurilor de suliţi.”

Când se va preda în şcoli ADEVĂRUL despre “Mioriţa”?
M-am săturat ca NOI ROMÂNII să tot fim scuipaţi de duşmanii noştri cu “sunteţi un popor “MIORITIC”,adică slabi şi fatalişti.
Adevărul nu mai poate aştepta.
“Mioriţa” este EVANGHELIA buneilor noştri geto-daci!
“Mioriţa” este POVESTEA SACRIFICĂRII Păstorului ZALMOXIS.
Cine a studiat ştie că au existat peste 1500 de variante ale baladei “Mioriţa”.
Deci pentru strămoşii noştri ERA ESENŢIALĂ PĂSTRAREA acestei străvechi mărturii a vechii credinţe în ZALMOXIS.
Şi în cele mai vechi variante apare adevărul-”Mioriţa” ERA SORA PĂSTORULUI!
Mioara din “AL-MYRIS” care însemna “CEA ALBĂ,CEA PURĂ” era Artemis-Roşioara sora geamănă a lui Apollon Zalmoxis-ALBUL.
Deci “poporul mioritic” nu este un popor de OI ci UN POPOR PUR, ALB.
De aceea în centrul Daciei se afla oraşul APOULON,care purta numele lui Apoulon Zalmoxis.
Adică Oraşul ALB. Adică ALBA IULIA de astăzi.CAPITALA ÎNCORONĂRII regilor Marii UNIRI de la 1918.
Iar acea regiune se numera DACIA APULENSIS-Dacia celor care îl venerau pe Apoulon Zalmoxis-ALBUL.
De aceea insula pe care era ridicat templul lui ZALMOXIS – Apollo Hiperboreeanul, era numită “Leuke”, adică insula ALBĂ.
Astăzi insula Şerpilor sub ocupaţie haholească. Haholii AU FURAT până şi o parte din ruinele templului…le-au dus la Kiev…

Iar de la supranumele de “PAJURA”(vulturul) pe care buneii geţi i l-au dat lui Apolon ZALMOXIS după ce l-au văzut zburând se trage şi numele Dinastiei BASARABILOR.
Pentru că supranumele lui Apollon ZALMOXIS era “BASSAREUS”.
Şi aşa a ajuns PAJURA cu cruce în plisc simbolul de pe sigilile şi steagul Ţării Româneşti.
Şi cu siguranţă nu ştiaţi.
Simbolul celor DOI GEMENI ZALMOXIS era DUBLUL ZET pus în cruce.
Adică ceea ce azi numim ZVASTICĂ.
De aceea la Marea Unire de la 1918 Regina Maria a comandat o coroană cu nu mai puţin de 7 ZVASTICI stilizate.
Şi ţineţi cont că asta se întămpla pe vremea când încă NU exista nazism sau fascism.
Hitler şi Stalin încă nu puseseră gheara pe SIMBOLUL GEMENILOR ZALMOXIS.
,ZVASTICILE atârnau pe nişte pandantive spre umeri şi a-7-a era chiar în vârful coroanei regale.

Este ceva ce nu se spune despre complexul de Peşteri de la ŢÂPOVA, de la Nistru.
Cu mii de ani în urmă se pare că ŞI AICI ,în aceste peşteri a locuit PROFETUL buneilor noştri GEŢI-ORFEU.
Şi ghidul ţi-o va spune dacă vede că meriţi efortul.
Şi de aici încep misterele străvechii noastre istorii.
De la Nicolae Densuşianu – “Dacia Preistorică” până la “Dacia Secretă” apar noi şi noi descoperiri,iar nouă poate,ne va reveni cinstea să descoperim şi să dezvăluim ADEVĂRUL generaţiilor viitoare.
Aceasta ÎNCĂ nu se poate spune oficial.
Nu sunt încă toate datele sau….NU E VOIE a se spune.
Orfeu cel ce cânta din liră, a prevestit naşterea GEMENILOR DIVINI Apollon şi Artemis (Bendis) Zalmoxis în ceea ce astăzi este Bărăganul-Câmpia Română- râul Ialomiţa.
Orfeu a profeţit naşterea ZEILOR DACIEI.
Apoi Orfeu A FOST DECAPITAT de preotesele unui templu, supărate prin profeţia sa li se contesta autoritatea.
În memoria sacrificiului Profetului Orfeu,dupa naşterea GEMENILOR ZALMOXIS şi ridicarea lor la ceruri, buneii noştri DACI au cioplit stânca din vârful Muntelui SFÂNT(astăzi munţii Bucegi),i-au dat chip de REGE DAC , cu “PILEUS” pe cap (însemnul nobililor DACI) şi i-au spus KOG-A-ION.
Aşa a apărut “SFINXUL” din Bucegi.
KOGAION înseamnă “CAPUL MAGNIFICULUI”,”Capul lui ION”(Orfeu era numit “ION” de către buneii noştri=MAGNIFICUL, Cel Mare)
De acolo se trage şi acel “IO” care preceda numele MARILOR VOIEVOZI ROMÂNI. Şi nu însemna “EU”.
Aşa se explică scrierile ciudate de tipul:
“aici odihneşte IO Ştefan Voievod”, sau ” această biserică a fost ridicată de IO Radu Voievod

sursa: basarabialiterara.ro