Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.
Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.
Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.
Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.
Iar când fraţilor m-oi duce
De la voi şi-o fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneţi
Mândrul nostru tricolor.
…………………………………….
Trei culori cunosc pe lume
Ce le ştiu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintiri de-un brav popor.
Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.
Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.
Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.
…………………………………
Deşteaptă-te, Române
(Versuri: Andrei Mureşianu
Muzica: Anton Pan)
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să arătăm în lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Si că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfator în lupte, un nume de Traian!
(cum ? ne renegam istoria,stramosii ?…prin ale mele maini nu curge sange de roman si nici exemplu nu am, un om ca si Traian )
Înalţă-ţi a ta frunte şi cată-n jur de tine,
Cum stau cu brazii-n munte, voinici sute de mii
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupu-n stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre: Mihai, Ştefan, Corvine
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele-narmate, cu focul nostru-n vine,
“Viaţa-n libertate, ori moarte!” strigă toţi.
Pe voi vă nimiciră a pizmei răutate,
Şi oarba nemurire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită, de la Mihai cel Mare,
Pretinde de la fiu-si azi mâna de ajutor!
Şi blăstămată cu lacrimi în ochi pe orişicare
În astfel de pericol s-ar face vînzător.
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm,
Acum se-ncearcă cruzii în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată,
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt,
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăsi în vechiul nost’ pământ!
Pentru asta te iubesc Carla! Mulțumesc că arăți Lumina!
datorita Iubirii pe care mi-o purtati si v-o port in suflet si in inima,devin pe zi ce trece ,mai curajoasa si mult mai responsabila de viitorul nostru al tuturor,sunt datoare pentru toate acestea,iti multumesc Cezar ca existi si stii cum sa ma faci sa devin mai Buna si mai Smerita in fata Luminii,caci Ea este Totul !!!
“Oamenii habar n-au cât de mare e puterea lui Eros. Dacă şi-ar da seama, i-ar înălţa cele mai măreţe temple şi altare şi i-ar închina jertfele cele mai bogate” spunea Platon si avea dreptate …
ce pot sa mai spuii. mi s-a facut pielea de gaina si mi-au dat lacrimile . Inainte sa va intinlesc imi puneam intrebarea daca , conversatiile mele cu DECEBAL si cu ZAMOLXE sunt adevarate sau este doar rodul imaginatiei mele bazata pe atasamentul meu fata de strabuni . Acum stiu si ii multumesc UNICULUI ca existati
Sunteti suflete luminoase si va iubesc
Suntem un unic suflet călător, în univers. Aceeași sursă, aceeași destinație Luminoasă. Fie-vă LUMINA ȘI PACEA VEȘNICĂ PAVĂZĂ!!!
slava strabunior care traiesc in noi cine uita propria istoria nu are viitor TREZITI VA FRATILOR CA TIMPUL E SCURT:) VA IUBESC !!!!!