POEMUL CE CREEAZA ZEI

DACĂ …

de RUDYARD KIPLING

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea

In jurul tău şi spun că-i vina ta;

de crezi in tine chiar când omenirea

nu crede, dar s-o crezi ar vrea ;

dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând

Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept ;

dacă privit cu ură, nu te răzbuni urând

şi totuşi nu-ţi pui masca de sfânt sau de-nţelept;

dacă aştepti , dar nu cu sufletul la gură

şi nu dezminţi minciuni minţind , ci drept;

de nu răspunzi la ură tot cu ură

dar nici prea bun să pari şi nici prea înţelept;

sau când hulit de oameni , tu nu cu răzbunare

să vrei a le răspunde , dar nici cu rugăminţi;

de poţi visa, dar nu-ţi faci visul astru;

de poţi gândi, dar nu-ţi faci gândul ţel;

de poţi să nu cazi pradă disperării ,

succesul şi dezastrul privindu-le la fel;

de rabzi s-auzi cuvântul cândva rostit de tine

răstălmacit de oameni, murdar şi prefăcut;

de rabzi văzându-ţi idealul distrus şi din nimic

să-l reclădeşti cu ardoarea fierbinte din trecut;

de poţi risca pe-o carte întreaga ta avere

şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,

şi-atunci fără a scoate o vorbă de durere

să-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;

de poţi rămâne tu în marea gloată

cu regi, tot tu, dar nu străin de ea;

duşman, om drag, răni să nu te poata

de toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;

de poţi prin clipa cea neiertătoare

să treci şi s-o întreci gonind mereu

dacă ajungi să umpli minutul trecător

cu şaizeci de clipe de veşnicii mereu,

vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor

şi mai presus de toate, un OM, iubitul meu.