CUVANTUL si IUBIREA….

Cuvantul ….

De ce m-ati crede pe cuvant ?
V-am intrebat odata…
Voi mi-ati raspuns prin forme gand
Si-am inteles pe data.
Cuvantul transcede dimensiunea
Este o forma a vointei
Este miracolul,minunea
Si rezultatul biruintei.
Caci la inceput lipsea lumina
Si totusi era soare,
Acum in negura traieste lumea
Si asta rau ma doare.
Incerc sa schimb ceva, de pot
Doresc sa am puterea…
Si voi pricepeti,ma socot
Sa staviliti durerea.
Ce mult voiesc a va propune
Ca sa dati frau iubirii
Iubirea este insasi o minune
Este o lege a firii.
Nici nu gasesc cuvinte mari
Insa voiesc a spune,
Iubirea nu e in zadar,
Chiar este o minune.
Imbratisati-va, voi iar
Uitand de diviziune.
Priviti la cerul instelat
Priviti imensa bolta vie,
Cum sade luna neincetat,
Traind in armonie,
Asa si omul e gandit,
Creat pe asta lume,
Dintr-o iubire fara de sfarsit
Asta, voiesc a spune.
Ridica ochii si-ai sa vezi
Privindu-ti inceputul
Si pe cuvant, tu, sa ma crezi
Nu vei vedea sfarsitul.
Cuvantul s-a nascut aici, in dulcea Romanie
Sa fim noi binecuvantati,traind in Armonie.

IN NOPTILE TARZII

In noptile tarzii
Te-astept, dar tu nu vii
Voi astepta ,mult timp sa fie,
De-as stii ca-mi esti lumina vie.
Dar cum sa stiu eu?imi e greu,
Caci tot platesc tribut mereu.
Sunt zile cand ma tot gandesc
Daca-m sa stiu iar sa iubesc,
Cum eu as fi?sub clar de luna,
Tu sa-mi apari,ma prinzi de mana
Si sa-mi soptesti incetisor
Doar cuvintele de amor,
Iar eu zambesc, privind la stele
Stiind ca tu vii de la ele,
Sa imi aduci tu soarta fericita
Sa stiu c-am fost si eu iubita.
Sa pot sa cred ca voia sortii
Nu mi-e sa vad ingerii mortii.
Imi este greu, dar de tu vii,
Vom fi din nou ca doi copii.
Si sa zburam iar printre stele
Departe de dorurile grele
Sa imi inchipui trecator,
Caci sunt spirit nemuritor,
Cum zbor peste brazii din munte
Iar tu sa ma saruti pe frunte.
Izvorul ,fie marturie,
Ca am baut din apa vie.
Pierduti am fost si rataciti
Dar acum suntem regasiti.
Am fost ca Soarele si Luna
Am luminat intotdeauna….

by Carla ….